Continuarea călătoriei spre SINE începută cu 50 de ore înainte de Bali…

Primii Pași pe Tărâmul Sacru

Ziua 1: Desprinderea de Familiar
Când tălpile mele au atins pentru prima dată solul din Bali, am simțit imediat acea vibrație specială despre care auzisem atât de mult. Nu era doar căldura tropicală sau parfumul exotic al aerului – era ceva mai profund, o rezonanță subtilă care părea să invite la introspecție.

Primul lucru care m-a izbit a fost contrastul. Venind dintr-un spațiu unde fiecare minut îmi era planificat în agenda de terapeut, m-am trezit brusc într-un loc unde timpul curge diferit. Aici, în Bali, oamenii nu aleargă după timp – ei îl invită să danseze alături de ei.

Prima sesiune de yoga a fost o experiență de recalibrare completă. Ana, fiica mea, Liviu, colegul Anei, împreună cu instructorul nostru Mukesh, din această călătorie, au creat un spațiu sacru pentru practica noastră inaugurală. Într-un pavilion deschis, cu priveliștea asupra câmpurilor de orez, am început cu o meditație simplă:

“Respiră și lasă în urmă tot ce nu-ți mai servește.
Respiră și primește tot ce acest loc sacru are să-ți ofere.”

Corpul meu, încă rigid după lungul zbor și încordat de anii de rutină, a protestat la început. Dar încet, cu fiecare respirație, am simțit cum începe să se deschidă, să cedeze, să accepte. În acea primă zi, am învățat din nou să ascult – nu doar instrucțiunile exterioare, ci și șoaptele interioare ale propriului corp.

Seara, în timp ce scriam în jurnal, mi-am dat seama că primul impediment cu care mă confruntam era “mintea leneșă” – acea tendință a gândurilor de a se întoarce mereu la tiparele familiare, la grijile lăsate acasă, la lista invizibilă de “de făcut” care mă urmărea chiar și aici, la mii de kilometri distanță.

Ziua 2: Întâlnirea cu Rezistența
A doua zi a început devreme, cu sunetul blând al gamelanului (instrumentul tradițional balineze) plutind prin aer. În timp ce corpul meu încă se adapta la noul fus orar, mintea mea era deja în alertă, pregătită să analizeze, să judece, să compare.

Sesiunea de dimineață a fost dedicată praticii Surya Namaskar (Salutul Soarelui), dar într-o abordare pe care nu o mai experimentasem până atunci. În loc să ne grăbim de la o postură la alta, am petrecut timp explorând fiecare asană, simțind efectul ei profund, ascultând mesajul subtil pe care îl transmitea.

“Fiecare postură este un profesor”, ne-a amintit instructorul.
“Nu vă grăbiți să ajungeți undeva. Fiți pe deplin prezenți în călătorie.”

În acea zi, am observat cum “îndoiala” – al treilea impediment – își făcea apariția. Mă surprindeam gândindu-mă: “Oare chiar pot să mă transform în doar trei săptămâni? Sunt prea rigidă, prea înrădăcinată în vechile tipare. Poate că această călătorie este doar o fantezie.”

Seara, Ana m-a invitat la o discuție profundă despre aceste îndoieli. Mi-a reamintit cu blândețe: “Mama, yoga nu este despre destinație, ci despre practică. Nu trebuie să te transformi complet – trebuie doar să fii deschisă la transformare.” – este nevoie să evidențiez faptul că, cuvintele ei și-au găsit un loc special în interiorul meu, atunci am luat decizia să mă dăruiesc procesului. 

Adaptând această informațe, aceste cuvinte au devenit mantra mea pentru restul zilei.”SUNT DESCHISĂ LA TRANSFORMARE!”

Ziua 3: Corpul ca Templu, Corpul ca Povară
Ziua a treia a adus cu sine o revelaţie dureroasă, dar necesară. După două zile intensive de practică, corpul meu a început să protesteze. Mușchi de care uitasem că exist își făceau simțită prezența prin dureri surde, articulațiile păreau mai rigide decât de obicei, iar energia mea era vizibil scăzută.

Mă confruntam direct cu al patrulea impediment: “corpul obosit”. Dar și cu primul: “boala” – nu o boală propriu-zisă, ci acea stare de dezechilibru fizic care poate apărea când forțăm limitele corpului.

Instructorul nostru, cu ochi blânzi și o prezență calmă, a observat lupta mea interioară. S-a apropiat în timpul practicii și mi-a spus simplu:
“Corpul tău nu este un dușman de învins, ci un prieten de ascultat. Când spune ‘destul’, nu înseamnă ‘niciodată’, ci ‘nu acum’.”

În acea zi, practica mea a devenit mai blândă, mai intuitivă. Am descoperit frumusețea modificărilor și ajustărilor, înțelegând că acestea nu sunt semne de slăbiciune, ci acte de înțelepciune și respect față de propriul corp.

Seara, în timpul unei ceremonii tradiționale de purificare la care am participat, am simțit cum tensiunea acumulată începea să se dizolve. Ritualul apei, atât de simplu dar profund, m-a ajutat să înțeleg că și corpul obosit poate fi un maestru – ne învață despre limite, despre acceptare, despre răbdare.

Ziua 4: Dansul cu Distragerile
A patra zi a fost o provocare de un alt tip. În timp ce practica fizică devenea treptat mai fluidă, am observat că mintea mea era într-o continuă agitație. Gânduri despre oaspeții mei din România, întrebări despre cum se descurcă fără mine, idei pentru viitoare ateliere – toate acestea veneau în valuri, întrerupând continuu fluxul practicii.

Era evident că mă confruntam cu impedimentul numărul opt: “distragerile”. În plus, observam și prezența impedimentului cinci: “neglijența” – tendința de a nu fi pe deplin prezentă în momentul actual, de a lăsa atenția să alunece, de a practica mecanic, fără implicare completă.

Sesiunea de după-amiază a acelei zile a fost dedicată unei practici speciale de concentrare.

Prin tehnica kapalabhati am adus echilibrul și armonia în corp, amplificând focusul și starea de prezență. Respirațiile puternice și ritmice au generat o căldură subtilă în centrul ființei mele, ca și cum aș fi aprins un foc interior care începea să ardă tot mai intens.

“Pranayama”, ne-a explicat instructorul, “nu înseamnă doar controlul respirației, ci și managementul energiei vitale din corpul tău.” Accentul pus pe expirațiile active și forțate în kapalabhati a făcut ca fiecare celulă să vibreze cu o energie nouă. La început, ritmul alert părea dificil de menținut – plămânii protestau, mintea încerca să reziste. Dar treptat, cu fiecare sesiune de practică, corpul se adapta, iar senzația de încălzire internă devenea mai intensă și mai stabilă.

După câteva minute de practică susținută, am început să simt cum această căldură se răspândește din zona abdomenului inferior spre piept, umeri și, în final, spre extremități. Era ca și cum un val de energie purificatoare spăla fiecare parte a corpului meu, lăsând în urmă o claritate mentală și o vitalitate pe care rareori le experimentasem înainte.

Seara, în timp ce serveam cina într-o tăcere conștientă, savurând fiecare înghițitură de hrană locală, am realizat cât de rar sunt pe deplin prezentă în actele zilnice. Câte mese am luat verificând telefonul, câte conversații am purtat gândindu-mă la altceva, câte momente de frumusețe am ratat fiind distrasă?…

Ziua 5: Confruntarea cu Umbrele
A cincea zi a adus o schimbare în programul nostru. În loc de practica obișnuită, am participat la un workshop despre cele 9 impedimente care blochează evoluția spirituală – o sincronicitate perfectă cu propriile mele descoperiri.

“În tradiția yoga”, a explicat facilitatorul, “aceste impedimente sunt cunoscute ca ‘antaraya’ – obstacole în calea practicii. Ele nu sunt dușmani exteriori, ci umbre interioare care cer să fie recunoscute și integrate.”

În acea zi, am explorat profund fiecare dintre cele nouă impedimente, recunoscând cum se manifestau în propria mea viață și practică:

1. Boala (Vyadhi) – Dezechilibrul fizic care ne limitează capacitatea de a practica și de a ne bucura pe deplin de experiențe.
2. Mintea leneșă (Styana) – Rezistența mentală la efort, tendința de a rămâne în zona de confort intelectual și emoțional.
3. Îndoiala (Samshaya) – Lipsa de încredere în sine, în proces, în ghid sau în practica însăși.
4. Corpul obosit (Alasya) – Letargia fizică și lipsa de energie care ne împiedică să ne angajăm pe deplin.
5. Neglijența (Pramada) – Lipsa de atenție și vigilență, incapacitatea de a fi pe deplin prezenți.
6. Nerealizarea (Avirati) – Sentimentul că nu ai atins ceva important în viață, creând un gol interior.
7. Percepția greșită (Bhranti-darshana) – Incapacitatea de a valoriza corect ceea ce ai obținut și implicit pierderea momentului prezent.
8. Distragerile (Alabdha-bhumikatva) – Incapacitatea de a menține concentrarea din cauza stimulilor externi sau interni.
9. Amânarea (Anavasthitatva) – Tendința de a procrastina acțiunile importante, de a te opune schimbării.

În timp ce ascultam și reflectam asupra acestor impedimente, am realizat cât de profund rezonau cu propria mea experiență – nu doar aici în Bali, ci în întreaga mea viață. Fiecare dintre ele își făcuse apariția în călătoria mea, fiecare în felul său propriu, fiecare oferindu-mi o lecție unică.

Seara, în timpul unei meditații ghidate in Shala – locul unde am făcut toate aceste clase de yoga, în timp ce soarele cobora spre terenurile cu orez într-o explozie de culori, am simțit pentru prima dată o pace profundă. Nu pentru că impedimentele dispăruseră – ele erau încă acolo, ca umbre lungi proiectate de lumina apusului. Dar pentru că începeam să le văd nu ca pe dușmani, ci ca pe învățători.

Intențiile ca Busole în Călătorie
În pregătirea pentru Bali, așa cum am împărtășit în primul capitol al acestei povești, mi-am setat intenții clare pentru această experiență. După primele cinci zile, era timpul să revizitez aceste intenții, să văd cum se manifestau în realitatea practică a călătoriei mele.

Intenția pentru Practica Fizică
“Să-mi ascult corpul cu mai multă atenție și să-i respect limitele cu înțelepciune.”

Această intenție a devenit pilonul practicii mele zilnice. Experiența dureroasă din ziua a treia m-a învățat că respectarea limitelor nu este un act de lașitate, ci unul de înțelepciune. Am învățat să diferențiez între durerea de creștere – acea senzație de întindere care indică progres – și durerea de avertizare, care ne spune că am mers prea departe.

Fiecare zi aducea noi descoperiri despre capacitatea corpului meu de a se adapta, de a se deschide, de a se vindeca. Asanele care păreau imposibile în prima zi deveneau treptat accesibile – nu prin forță, ci prin ascultare și răbdare.

Intenția pentru Dezvoltarea Spirituală
“Să aprofundez practica meditației și să explorez diferite tehnici tradiționale.”

Bali s-a dovedit a fi locul perfect pentru această explorare. Fiecare zi aducea o nouă practică meditativă – de la simplul Anapana (conștientizarea respirației) la complexe vizualizări armonioase. În templele balineze, pline de o energie ancestrală, meditația căpăta o dimensiune nouă, mai profundă.

Am descoperit că meditația nu este doar o practică formală, pe pernă, ci poate deveni un mod de viață. Ceremoniile locale, ritualurile zilnice, ofrandele locale, chiar și simpla observare a naturii luxuriante – toate acestea erau invitații la prezență și conștientizare.

Intenția pentru Transformarea Personală
“Să-mi permit să fiu începător din nou, deschisă să învăț și să mă minunez.”

Poate cea mai profundă dintre toate intențiile, aceasta m-a provocat să renunț la identitatea de “expert” și să îmbrățișez vulnerabilitatea și curiozitatea. Să fii începător înseamnă să ai mintea deschisă, liberă de prejudecăți și așteptări – o stare pe care o pierdem adesea pe măsură ce acumulăm cunoștințe și experiențe.

În relația cu Ana, am găsit o oglindă perfectă pentru această transformare. Ea, deși fiica mea, a devenit maestrul meu în această călătorie. Rolurile s-au inversat într-un dans frumos de predare și învățare, amintindu-mi că înțelepciunea nu este monopolul vârstei sau experienței, ci creația în momentul prezent.

Surse de Inspirație pentru Tine, Cititorule
Călătoria mea în Bali nu este doar a mea – este și a ta. Fiecare experiență, fiecare lecție, fiecare provocare cu care m-am confruntat are un ecou universal, o relevantă care transcende circumstanțele specifice.

Iată câteva dintre cele mai profunde învățături pe care le-am primit în primele cinci zile – nu doar din clasele de yoga, ci din întreaga experiență a Insulei Zeilor:

Cele 9 Impedimente: Oglinzi ale Creșterii Noastre
Aceste 9 obstacole despre care am învățat nu sunt specifice yoghinilor sau căutătorilor spirituali – ele sunt universal umane, prezente în viața fiecăruia dintre noi, indiferent de drumul pe care îl urmăm.

1. Boala (Vyadhi)

În societatea modernă, unde sănătatea este adesea luată ca un dat, ignorăm semnalele corpului până când acesta strigă prin durere sau boală. Întrebarea pentru tine, cititorule:
Cum îți onorezi corpul zilnic?
Ce practici alegi să implementezi pentru a menține echilibrul și vitalitatea în viața ta?

2. Mintea leneșă (Styana)

Confortul rutinei poate deveni o capcană subtilă. Mintea, la fel ca mușchii, are nevoie de provocări pentru a rămâne flexibilă și vie. Întrebarea pentru tine:
Ce faci pentru a-ți scoate mintea din zona de confort?
Ce noi idei, concepte sau practici ai explorat recent?

3. Îndoiala (Samshaya)

Vocea critică interioară poate fi cel mai mare sabotor al nostru. Ea șoptește “nu poți”, “nu meriți”, “nu e pentru tine” exact când suntem pe punctul de a face un salt evolutiv. Întrebarea pentru tine:
Ce acțiuni ai amânat din cauza îndoielii?
Ce ai putea realiza dacă ai transforma îndoiala în curiozitate?

4. Corpul obosit (Alasya)

Într-o lume care glorifică perpetua activitate, oboseala este văzută ca o slăbiciune. Dar corpul obosit este adesea o voce a înțelepciunii, cerând reechilibrare și odihnă conștientă. Întrebarea pentru tine:
Cum diferențiezi lenea autentică și nevoia legitimă de recuperare?
Cum onorezi ciclurile naturale de activitate și repaus?

5. Neglijența (Pramada)

A fi prezenți în propria viață devine din ce în ce mai dificil într-o eră a distragerilor constante. Întrebarea pentru tine:
Câte momente din ziua ta sunt trăite pe pilot automat?
Cum ai putea aduce mai multă conștientizare în actele zilnice simple – mâncat, mers, conversații?

6. Nerealizarea (Avirati)

Sentimentul că “lipsește ceva”, că nu am atins încă acel “ceva important” poate deveni o anxietate permanentă. Întrebarea pentru tine:
Ce definiție a “succesului” sau “împlinirii” personale urmărești?
Este a ta sau a fost preluată din exterior?
Cum ai putea redefini aceste concepte pentru a reflecta autentic valorile tale?

7. Percepția greșită (Bhranti-darshana)

Adesea, când atingem un obiectiv, bucuria realizării este de scurtă durată. Nu apreciem pe deplin ce am obținut și alergăm rapid spre următoarea țintă. Întrebarea pentru tine:
Ce realizări din viața ta nu le-ai sărbătorit pe deplin?
Ce daruri prezente, pe care le-ai primit, ai tendința de a trece cu vederea că le ai?

8. Distragerile (Alabdha-bhumikatva)

În era informațională, atenția noastră a devenit cel mai vânat și exploatat bun. Întrebarea pentru tine:
Cât din timpul tău este dedicat stimulilor externi care nu aduc valoare reală în viața ta?
Cum ai putea crea spații de liniște și concentrare în viața ta de zi cu zi?

9. Amânarea (Anavasthitatva)

Poate cel mai subtil dintre toate impedimentele, amânarea se manifestă adesea mascat în “pregătire”, “cercetare” sau “planificare”. Întrebarea pentru tine:
Ce schimbare importantă amâni în prezent?
Ce pas mic ai putea face chiar astăzi în direcția acelei schimbări?

De la Impedimente la Oportunități

Frumusețea acestor impedimente, așa cum am descoperit în Bali, este că ele nu sunt doar obstacole, ci și porți. Fiecare reprezintă o oportunitate de conștientizare și creștere:

• Boala ne învață valoarea sănătății și importanța preventiei
• Mintea leneșă ne cheamă să redescoperim curiozitatea naturală
• Îndoiala ne invită să cultivăm încrederea în procesul vieții
• Corpul obosit ne amintește să onorăm ciclurile naturale de efort și recuperare
• Neglijența ne trezește la frumusețea prezentului
• Nerealizarea ne provoacă să redefinim succesul în termeni personali și autentici
• Percepția greșită ne învață arta recunoștinței și a aprecierii
• Distragerile ne reamintesc valoarea concentrării și a simplității
• Amânarea ne împinge spre acțiune și curaj

Privind Înainte: Restul Călătoriei
În timp ce scriu aceste rânduri, la finalul celei de-a cincea zile în Bali, realizez că sunt abia la începutul acestei călătorii transformaționale. Mai am încă multe de explorat, de experimentat, de integrat.

În următoarele două săptămâni, intenționez să aprofundez practica acestor învățături, să transform impedimentele în aliați, să redescopăr bucuria pură a practicii yoga dincolo de tehnica perfectă.

Voi continua să împărtășesc cu tine, cititorule, revelațiile și provocările acestei călătorii. Până atunci, te invit să reflectezi asupra propriilor tale impedimente – nu ca pe niște dușmani de învins, ci ca pe niște învățători care te ghidează spre o versiune mai autentică și mai împlinită a ta.

Pentru că, în definitiv, yoga nu este doar despre flexibilitatea corpului, ci despre flexibilitatea ființei – capacitatea noastră de a ne adapta, de a crește, de a ne transforma continu.

Articolul va continua cu “50 de Ore de Yoga în Bali: Capitolul 3 – Integrarea Transformării”…

Cu dăruire, Ramona!