În liniștea sacră a Mănăstirii Oașa, timp de șapte zile, am descoperit o nouă dimensiune a existenței prin intermediul postului cu apă. Această experiență nu a fost doar o simplă restricție alimentară, ci o călătorie profundă spre esența ființei noastre, spre ceea ce înseamnă să fii cu adevărat ÎNTREG.

De la “A Face” la “A FI”: O Transformare Fundamentală

• Într-o lume care ne împinge constant spre acțiune și realizare, am trăit cea mai profundă revelație: diferența dintre “a face” și “a fi”. Tot anul m-am pierdut în vârtejul acțiunilor, crezând că doar “făcând” voi ajunge să “am”. Însă aici, în tăcerea postului, am descoperit adevărata împlinire în simplul act de “a fi” – de a fi în armonie cu Duhul Domnului, de a fi în rezonanță cu iubirea, bucuria și creația divină. Am înțeles că sensul vieții nu stă în mulțimea realizărilor, ci în calitatea prezenței mele în fiecare pas pe care îl fac.

Ritmul Interior: Dans cu Divinitatea

• În această perioadă de post, am învățat că există un ritm interior care ne ghidează spre armonie cu creația divină. Acest ritm nu este impus din exterior, ci se revelează natural prin rugăciune și ascultare. Asemenea unui dans sacru, fiecare pas în acest ritual al postului m-a adus mai aproape de esența mea spiritual, de simplitatea lăuntrică, de esența clipei.

Smerenia: Poarta către Adevăr

• Smerenia s-a dovedit a fi cheia care descuie porțile cunoașterii autentice. În tăcerea postului, când ego-ul se diminuează, am putut să discern cu claritate lucrurile care au cu adevărat sens în viața mea. Această virtute nu este o simplă atitudine, ci un instrument de transformare spirituală.

Prețuirea Clipei: Comoara Ascunsă

• Fiecare înghițitură de apă a devenit o lecție despre recunoștință. Fiecare liturghie, o oportunitate de a îngenunchea în fața miracolului vieții. Am descoperit că bogăția spirituală nu stă în abundență, ci în capacitatea de a prețui fiecare moment, fiecare gest, fiecare răsuflare, fiecare cuvânt rostit.

De la Mănăstire în Cotidian

• Experiența acestor șapte zile nu rămâne închisă între zidurile mănăstirii. Ea se transformă într-o lumină care ne ghidează în viața de zi cu zi. “Este important ce lucrare faci, dar mai important este în ce Duh o faci” – această învățătură devine busola care mă orientează în toate aspectele vieții.

Lupii Interior: O Metamorfoză Spirituală

• Se spune că “acasă se nasc lupii” – o metaforă profundă pentru transformarea interioară care începe să se manifeste după o asemenea experiență spirituală. Aleg să cred că, acești “lupi” nu sunt altceva decât părțile noastre autentice care ies la lumină, curățate prin post și rugăciune. Acele părți care ne vor ghida în alegerile pe care le vom face după o astfel de călătorie. 

Redescoperirea Stării de Bine: De la Agitație la Plenitudine

• În lumea contemporană, starea de bine a devenit un lux pe care mulți îl caută în locuri greșite. Ne împovărăm zilele cu nenumărate activități, alergăm neîncetat, și ne asumăm responsabilități infinite – toate în speranța că vom primi atenție și recunoaștere din exterior. Însă această goană neîncetată ne îndepărtează tocmai de ceea ce căutăm.
• Experiența acestor șapte zile de post, urmată de șapte zile de revenire conștientă, mi-a revelat un adevăr fundamental: starea de bine este o responsabilitate personală, un dar pe care ni-l putem oferi nouă înșine prin alegeri conștiente și rugăciune consecventă. După această perioadă de purificare și reînnoire, starea de bine interioară nu mai este un țel îndepărtat, ci devine mediul natural în care întregul nostru trup și suflet își desfășoară existența. Recunoscătoare.
• Este o transformare profundă – de la căutarea continuă a validării externe la descoperirea plenitudinii interioare, unde ești cu adevărat întreg în toată frumusețea momentului prezent. Această integrare completă între corp, minte și spirit devine noua normalitate, un dar neprețuit al postului duhovnicesc.

Arta Revenirii: Un Pod între Două Lumi

• Revenirea după zilele de post duhovnicesc reprezintă o etapă la fel de importantă ca postul însuși. Este un moment delicat, când tentația de a ne înfrupta din toate ale vieții cotidiene poate fi copleșitoare. Însă aici intervine înțelepciunea smereniei și a păcii sufletești dobândite. Revenirea conștientă devine un pod sacru între experiența înaltă a postului și ritmul vieții de zi cu zi.
• Postul duhovnicesc ne-a învățat să depășim partea materială prin deschiderea către studiul spiritual, către ascultare și prezență deplină. Când instinctele sunt reactivate de societatea în care ne ducem traiul, această revenire făcută cu atenție și conștiență ne menține în comuniune cu Dumnezeu. Astfel, descoperim că ”postul nu este doar o perioadă de restricție, ci un instrument prețios prin care putem atinge armonia perfectă între suflet și trup” după cum ne-a împărtășit Starețul Mănăstirii. 

Recunoștință și Împlinire

• Plec din această experiență cu sufletul plin de recunoștință față de organizatori și față de Dumnezeu. Duhul Bucuriei care m-a învăluit în această perioadă devine acum făclia care îmi luminează calea înainte. TOTUL are SENS acum, într-o nouă ordine a existenței, mai profundă și mai autentică.
• Această tabără de post nu a fost doar o experiență personală, ci o lecție despre cum putem să ne reconectăm cu esența noastră divină prin intermediul postului, rugăciunii și comuniunii cu cei din jur. Recunoștința față de această oportunitate va rămâne veșnic în inima mea, ca o comoară spirituală care continuă să rodească.