În această a treia zi a călătoriei noastre de transformare prin yoga în Bali, privirea ne este atrasă de înțelepciunea ascunsă în peisajul care ne înconjoară. Terasele de orez, aceste minuni arhitecturale ale naturii îngrijite de către om, ne oferă o lecție profundă despre echilibru și stabilitate.

Pentru ceva timp am privit cum stau firele de orez, drepte și neclintite, deși sunt înconjurate de ape. Am observat că, în aparenta lor fragilitate se ascunde o forță incredibilă – capacitatea de a rămâne stabile în mijlocul abundenței. Este exact lecția pe care am învățat-o în practica yoga de astăzi și pe care cred că este impotant să o integrăm și în viața de zi cu zi.

Simplitatea în echilibru: Arta de a “fura mintea”

În yoga, ca și în natură, simplitatea este cheia echilibrului. Nu este vorba despre cât de complexă este poziția, ci despre capacitatea noastră de a găsi stabilitatea în mijlocul provocării. Când reușim să “furăm mintea” (stealing the mind) – să oprim acel flux constant de gânduri – descoperim că, echilibrul vine natural.

Acest concept de a “fura mintea” este, de fapt, o invitație blândă spre libertate. Nu este un act de privare, ci unul de eliberare – asemenea deschiderii unei cuști pentru a permite păsării să zboare. Când “furăm mintea”, de fapt ne recuperăm prezența din ghearele gândurilor compulsive.

De ce să oprim fluxul constant de gânduri?

Mintea noastră, în starea ei obișnuită, este asemenea unui râu învolburat care curge neîncetat. Gândurile se rostogolesc unul după altul, creând o agitație continuă care ne împiedică să experimentăm pacea și claritatea prezentului. Acest flux constant de gânduri:

• Ne consumă energia vitală care ar putea fi direcționată spre creștere și vindecare
• Ne distrage de la înțelepciunea naturală a corpului
• Ne ține blocați în patterns-uri mentale limitative
• Ne împiedică să accesăm starea de flow natural în asane

Eliberarea de control

Paradoxal, încercarea de a controla totul în practica noastră creează mai multă tensiune și instabilitate. Este ca și cum am încerca să ținem strâns în pumn apa unui râu – cu cât strângem mai tare, cu atât mai multă apă se scurge printre degete.

Când învățăm să renunțăm la controlul excesiv:

• Corpul își găsește natural alinierea optimă
• Respirația devine mai profundă și mai ritmică
• Mișcările devin mai fluide și mai grațioase
• Mintea se liniștește de la sine

Reinterpretarea expresiei “furăm mintea”

“A fura mintea” poate fi văzut ca un act de dragoste față de noi înșine. Este ca și cum:

• Am fura o bijuterie prețioasă (prezența noastră) din seiful închis al gândurilor obsesive
• Am elibera un fluture captiv (conștiința noastră) din plasa densă a analizei excesive
• Am face loc luminii (clarității) să pătrundă prin norii denși ai gândurilor

În loc să vedem acest proces ca o pierdere sau o privare, putem să-l privim ca pe o recuperare a spațiului nostru sacru interior. Este un act de reclamare a libertății noastre naturale de a fi prezenți, deschiși și receptivi la momentul prezent.

Abundența în simplitate

Există o abundență incredibilă în simplitate, în capacitatea de a recunoaște și cultiva esențialul. Ca o lumânare într-o încăpere, puterea noastră interioară poate părea mică la început, dar are potențialul de a lumina spații vaste. Mulți dintre noi ne limităm, spunând “lumina mea este prea mică pentru un spațiu atât de mare”. Dar adevărul este că, atunci când avem curajul să strălucim în spații mari, energia noastră crește pentru a umple întregul mediu.

”Când practici o asana, visează mare. Vizualizează-te executând cea mai complexă variantă a poziției – această viziune îți va da puterea de a excela în varianta pe care o practici în prezent. Nu-ți complica viața încercând să forțezi progresul, ci lasă viziunea măreață să-ți ghideze practica simplă.” – ne-a îndemnat astăzi instructorul nostru. 

Strălucește acolo unde îți porți pașii. Ieși din încăperile mici ale limitărilor impuse de către tine. Abundența nu înseamnă să ai totul, ci să recunoști potențialul infinit din simplitatea prezentului.

Cele patru principii ale armoniei în yoga

Pentru a atinge adevărata armonie în practica noastră, trebuie să înțelegem și să îmbrățișăm patru principii fundamentale:

1. Karuna – compasiunea față de ceilalți. Așa cum terasele de orez sunt interconectate, susținându-se reciproc, și noi trebuie să cultivăm înțelegerea și empatia față de cei din jurul nostru.
2. Mudita – bucuria pentru fericirea celorlalți. Este capacitatea de a te bucura sincer de succesul altora, de a vedea în realizările lor nu o amenințare, ci o sărbătoare a potențialului uman.
3. Metta – când doi prieteni devin unul. Este principiul unității, al conexiunii profunde care transcende individualitatea. În yoga, această unitate se manifestă prin armonizarea corpului cu mintea, a respirației cu mișcarea.
4. Upeka – dacă nu-ți place ceva, schimbă. Dar atenție: mișcarea constantă, neliniștea perpetuă, ne împiedică să găsim stabilitatea. Trebuie să învățăm când să acționăm și când să rămânem nemișcați.

Afirmații pentru practica zilnică

În călătoria noastră spre echilibru și stabilitate, putem folosi puterea afirmațiilor pentru a ne ancora în simplitate și măreție. Iată câteva afirmații care ne pot ghida practica zilnică:

• “Precum firul de orez în câmp, rămân stabil/ă și drept/dreaptă în mijlocul oricărei furtuni. Sunt ancorat/ă în pământ și deschisă către cer.”
• “Ca terasele de orez care se adapă din aceeași apă, sunt conectat/ă cu întreaga creație. Simplitatea naturii curge prin mine.”
• “Sunt precum lumânarea care strălucește cu curaj în spațiul vast. Lumina mea crește cu fiecare zi, inspirând și pe alții să strălucească.”
• “În fiecare respirație găsesc stabilitatea perfectă. Sunt prezent/ă în simplitatea momentului, descoperind abundența în ceea ce este.”
• “Ca muntele care rămâne neclintit în vânt, găsesc puterea în nemișcare. Liniștea mea interioară este sursa măreției mele.”
• “Sunt conectat/ă cu înțelepciunea naturii oriunde m-aș afla. În mijlocul orașului sau în inima pădurii, echilibrul natural există în mine.”
• “Cu fiecare practică, cu fiecare moment de prezență, luminez calea nu doar pentru mine, ci pentru întreaga comunitate.”

Invitație la reflecție

Te invit să reflectezi asupra acestor afirmații și să îți pui întrebarea:
Care dintre aceste afirmații rezonează cel mai profund cu tine în acest moment al călătoriei tale?
Ce afirmație ai putea să creezi tu însuți/însăți, inspirată din propria ta conexiune cu natura și practica yoga?

Permite acestor cuvinte să devină semințe de transformare în practica ta zilnică. Lăsați-le să te ghideze către acea stare de echilibru perfect între efort și abandonare, între stabilitate și flexibilitate, între simplitate și măreție.

În final, amintește-ți că fiecare dintre noi are capacitatea de a găsi această armonie naturală, acest dans perfect între cer și pământ, între acțiune și non-acțiune. Suntem, fiecare dintre noi, o expresie unică a aceleiași forțe care face ca firele de orez să crească drepte și puternice în terasele înmuiate în apa, din Bali.

Care este afirmația care te inspiră cel mai mult astăzi?
Scrie-o și lasă-i puterea să te ghideze în practica ta zilnică de yoga și în viața de zi cu zi.

Lecția stabilității

Zgomotul minții este ca apa care curge în jurul firelor de orez. Dacă ne mișcăm constant, încercând să scăpăm de el, nu vom găsi niciodată echilibrul. În schimb, trebuie să învățăm să rămânem stabili în mijlocul turbulențelor, să ne “înrădăcinăm” precum firele de orez.

Predarea în fața curgerii nu înseamnă abandon, ci înțelepciunea de a recunoaște că uneori cea mai mare putere stă în capacitatea de a rămâne nemișcat, centrat, echilibrat. Este ca și cum am deveni unul cu terasele de orez – primind tot ce vine, dar rămânând neclintiti în esența noastră.

În această a treia zi de practică, te invit pe tine cititorule să reflectezi la propria stabilitate și la potențialul tău de a străluci. Observă cum rezoneazi cu înțelepciunea teraselor de orez și aplică aceste lecții în practica ta zilnică. 

Căci în final, yoga nu este despre perfecțiunea pozițiilor, ci despre găsirea acelui echilibru perfect între efort și abandonare, între stabilitate și flexibilitate, între a face și a fi. Este despre a străluci din simplitatea măreției noastre interioare, luminând calea nu doar pentru noi, ci și pentru cei din jur.

Cu dăruire, Ramona!