Din când în când mă confrunt cu un sentiment de nemulțumire.
Acel sentiment care îmi dă târcoale întregului corp și mă face să-mi târâi picioarele, să fiu laconică, să merg în baie și să plâng și în final să mă întreb: ”Da, ce sens mai are să merg mai departe?” Pur și simplu acel sentiment de a renunța. Sunt convinsă că și tu ai trecut pe această ”autostradă”…

E grea povara asta, chiar dacă eu o activez din când în când. Dar, mă întreb cum se descurcă acele persoane care sunt blocate în această problemă mai mult de jumatate din viața lor. Cred că este cumplit. Așa că m-am decis să o scot în lumină și să o analizez: Cum pot să scap de probleme?

Și dintr-o dată m-a pălit inspirația și mi-am zis: ”Păi Ramoon… e problema pentru că tu îi spui problemă… cum ar fi să-i spui provocare.”
Și dintr-o dată totul s-a mai calmat. Știam că sunt acolo acești intruși răpitori de energie însă furau mai puțin… sau cel puțin așa mă păcăleam spunându-mi gata la acțiune pentru că a dispărut problema și acum dansăm cu provocarea și suntem de success.

Mulți ani am construit în această direcție, chiar și acum mai am momente cand mă conving singură în fața oglinzii că ceea ce am eu este o provocare nu o problemă. Am observat că, în timp, ritmul cu care dansam împreună cu provocarea nu îmi mai făcea plăcere, că, era inutil, că, era ”dejaba” – că problema era tot acolo oricât de creativă aș fi fost spunându-mi că nu e acolo.

Așa că m-am gândit să împărtășesc cu tine ce am facut eu din perspectiva acestor probleme cu care mă confrunt în fiecare zi.

Problemele reprezintă un semn de viață! Și așa mi-am dat seama că pot afla multe lucruri legate de sănătatea mentală observându-mi reacția la probleme.

Este frustrant atunci când doi parteneri într-o relație nu sunt deschiși să-și asculte unui altuia problemele, mai ales când unul îi spune celuilalt: „Poblemele tale sunt problemele tale, rezolvă-ți-le și pe urmă vorbim!” – sau ”Ce treabă am eu cu problemele tale? Problemele tale nu sunt reale!...”

Problemele sunt cât se poate de reale pentru cel care le are, asta mi-a devenit atât de clar încât acum sunt cel mai bun ascultător al problemelor celui cu care stau de vorbă. Ceea ce sunt deschisă să învăț este că ori de câte ori apare o problema o iau în serios și evit să o mai minimalizez, dându-mi jos rolul de mama împaciuitoare. Adică, cu alte cuvinte am observant că teama de a recunoaște că am o problemă îmi aducea masca păcii false, a optimistului fals care îmi tăia aripile dezvoltării personale pe mai multe planuri, furându-mi foarte multă energie.

Astfel dacă pretind că nu există nici o problemă, și aleg să merg mai departe, părăsind-o în drum, ea se amplifica și se transforma intr-o adevarată povară care se mărește și care are o forță incredibilă de a distruge tot ceea ce am construit din momentul în care aceasta a apărut.

De aici vine de multe ori acel sentiment de nemulțumire: simtim ca facem o gramadă de lucruri, dar parcă le facem în zadar. Când de fapt este vorba de o problemă de care nu ne-am ocupat în trecut și care șterge de pe fața pământului orice realizare am face dupa ce aceasta a apărut.

De mai bine de 15 ani lucrez cu foarte multe companii și am observant că ori de cate ori se neagă o problema organizația respectivă pierde energie enormă și în scurt timp se îndreaptă către faliment. Și, foarte interesant, acelaș lucru se întamplă și în cadrul unei relații.

Asa ca te invit ca primul pas pe care il ai de facut este sa mergi la rau sis a-ti aduni o plasa de pietre – exact numarul problemelor pe care tu le ai. Daca ai 20 de probleme atunci te intorci acasa cu 20 de pietre. Daca ai doua probleme atunci te intorci cu doua pietre. Recomandarea mea este ca fiecare piatra sa aiba dimensiuni diferite, culori diferite daca este posibil. Inchipuieti ca aceste pietre le porti cu tine peste tot – la baie – in pat seara – in traffic – la birou – in sedinte … chiar te provoc sa le bagi in poseta sau in buzunare sis a le ai cu tine non stop.

Pasul urmator este sa le ai in fata ta – pe birou sa te uiti la ele si sa le definesti – ”bolovanul asta este legat de discutia cu adolescentul din casa” – ”pietricica asta este legata de dezordinea din casa” – ”caramida asta este legata de comunicarea cu sotul sau sotia”… – ”aceste 5 pietricele este legat de ce nu fac cei cu care impart apartamentul (haine aruncate prin casa – pantofi aruncati prin hol – haine mtdare – vase nespalate” – ”stanca asta este legata de domeniul financiar – stilul de viata…” Si lista poate sa continue.

Am observant ca o problema pe care am definit-o este pe jumatate rezolvata, iar problemele pe care nu le-am definit si nu le-am analizat raman nerezolvate si nu stiu cum devin o povara in timp. Ele pur si simplu NU dispar.

Asa ca mi-am propus sa-mi aloc timp pentru a intelege care este problema reala si astfel descopar solutii cum pot sa o gestionez, te invit si pe tine sa faci acest lucru, vei simti cu adevarat incantarea atunci cand vei descoperii cat de dotat esti pentru ati rezolva problemele.

PROBLEMA vs PROVOCARE

O provocare poate parea usoara, extraordinara, care ne confera o putere extraordinara atunci cand alegem sa ne ocupam de ea. Pe de alta parte o problema are tendinta sa te copleseasca si sa te faca sa te simti impovarat, ca si cum ai avea buzunarele pline de bolovani. Asa ca mesajul este sa incepi sa-ti transformi problemele in provocari. Cum? Analizand aceste probleme, definindu-le si aducand claritate vei acesa o energie fantastica care te va ajuta sa simti cu adevarat sentimentul de viata implinita.

DECI, care este problema ta? Care simti tu ca este problema ta? Ce problema ai?

Fiecare problema implica anumite emotii – pentru ca de aceea ai numit-o problema – asa ca e bine sa o simti sis a-ti definesti emotia pe care o simti, astfel incat greutatea problemei respective nu te mai ingreuneaza. Facand acest pas pur si simplu ai transformat-o in provocare. Atata timp cat am ales sa nu defines problemele viata intra pe o panta descrescatoare, aparea lenea, plictiseala, lipsa de actiune si asta tare mai durea. Atunci cand am inceput sa dansez pe acest ritm al definirii problemelor, resimtirii acestora si rezolvarii lor am acesat cu adevarat fericirea interioara, este un sentiment plin de emotie ce imi permite sa-mi stralucesc culoarea interioara sis a infloresc continuu.

Acum pot sa sustin ca problemele reprezinta adevarate binecuvantari. Caut tot timpul sa observ cresyterea mea personala in urma rezolvarii acestor probleme. Nu mai car dupa mine acesti bolovani ci ii analizez si ii transform dupa care imi raspund la urmatoarea intrebare:

Ce anume aleg sa fac? Care este responsabilitatea mea? Aleg una din cele trei directii:

1. Cum ar fi sa abordez problema pe loc ACUM SI AICI? Actionez acum.
2. Ii dau o data cand ma voi ocupa de ea – ii dau o importanta in agenda mea – moment in care ii daruiesc toata atentia mea. Doar atunci si numai atunci.
3. O dau altei persoane – daca constat ca aceasta nu este a mea

O alta tehnica de rezolvat problema este sa evit sa pierd energie adresandu-mi intrebari de genul asta: ”De ce trebuie sa ma ocup eu de asta? De ce sa fac eu asta? De ce numai la mine se aduna astea? De ce ei nu sunt in stare sa-si resolve problemele? …”. Si aleg sa-mi adresez o singura intrebare: ”Cum ma voi descurca cu asta?” Pentru ca am observant ca atunci cand nu ma mai concentrez pe motivul pentru care am probleme si imi asum responsabilitatea rezultatele sunt incredibile.

Ai o problema Ramoon? FELICITARI! Inseamna ca traiesti!